Schi alpinism este mai mult decat un simplu schiat – Ce trebuie sa stii despre aceasta disciplina?

    Schi alpinism – Ce trebuie sa stii despre aceasta disciplina?

    Schi alpinism si schi alpin… Atat de asemanatoare ca denumire! Totusi, vorbim despre discipline complet diferite nu numai ca mediu de desfasurare, desi ambele au in comun echipamentul de schi.

    Introducere in schi alpinism

    Partiile capteaza tot mai multi adepti. Instructorii de schi si snowboard aproape ca nu mai contenesc cu pregatirea ”aspirantilor”. Cat despre schi alpinism…

    Multi confunda cele 2 varietati, cu toate ca diferentele dintre ele sunt majore. Disciplina asupra careia ne vom concentra mixeaza 2 dintre cele mai interesante activitati montane, anume schiatul si alpinismul.

    Rezultatul descrie o combinatie unica intre sport si un adevarat stil de viata. Indiscutabil, activitatea ramane un mjloc de parcurgere si descoperire a zonelor montane inzapezite mult mai complet si fascinant.

    Voiosia ce caracterizeaza schiul alpin intalneste satisfactia greu de egalat a alpinismului. Prezent mai mult in versiunea sa ”light”, aduce mai degraba a trekking, a hiking sau chiar a simple excursii pe traseele troienite.

    Daca ar fi sa alcatuim o scurta caracterizare, vom regasi cateva elemente:

    • Activitate sportiva posibila prin intermediul schiurilor;
    • Drumetii pe zapada (in general pe portiunile in urcare);
    • Coborari pe schiuri pe zapada nebatuta, in afara partiilor amenajate;
    • Parcurgerea unor trasee cu diferente de nivel considerabile;
    • Un sport extrem in toata regula, din care nu lipseste emotia si ”dozajul” de adrenalina.

    In ce consta mai exact excursia propriu-zisa?

    ”Jumatatea” in urcare seamana cu turele montane din sezonul cald, fara insa sa corespunda 100 %. Prezenta stratului de zapada, grosimea, zonele cu gheata, ”mascarea” marcajelor, devierile cauzate de blocaje fac parte dintre factorii care, de multe ori, ingreuneaza ascensiunea.

    Pentru urcare, se folosesc schiuri de tura (au legaturi mobile care permit desprinderea calcaiului in miscare), ”accesorizate” cu asa-zisele piei de foca. Acestea au ”menirea” sa permita alunecarea schiurilor in fata, nu in spate.

    Portiunile de teren accidentat sau foarte abrupte, precum si zonele de creasta se parcurg fara schiuri, doar in clapari. Eventual, schiorul va recurge la cateva articole intalnite si in alpinism: pioleti, corzi, coltari.

    In schimb, ”jumatatea” de coborare are ca spatiu de desfasurare portiuni unde stratul de zapada se regaseste in varianta sa ”bruta”. Nu este batut cu mijloace artificiale. La prima vedere, aventura isi merita toti banii, cum s-ar spune.

    Traversand omatul proaspat, schiorul poate avea parte de o experienta memorabila. Insa la fel de bine se poate confrunta cu numeroase piedici (zapada flescaita, prea inghetata, noroaie etc.) in masura sa-i compromita expeditia.

    Schi alpinism nu se potriveste tuturor, insa este destinat multora…

    Desi disciplina pare destul de inabordabila, merita precizat ca practicantii nu trebuie sa fie alpinisti experimentati in cucerirea celor mai falnice varfuri. Nici nu necesita abilitati de mari sportivi. In mare, ajunge sa:

    • Foloseasca un echipament pentru zapada;
    • Aiba o buna pregatire fizica si mentala;
    • Cunoasca tehnica de urcare pe schiuri;
    • Se descurce la coborarile in afara partiilor;
    • Se stie orienta in mijlocul naturii.

    Insa asta nu e tot, fiind necesara si ”cultivarea” catorva deprinderi si abilitati esentiale:

    • Evaluarea pericolelor;
    • Identificarea obstacolelor;
    • Ocolirea zonelor cu risc;
    • Adaptarea la schimbarile de traseu;
    • Mersul pe jos in clapari;
    • Cunoasterea tacticilor de salvare;
    • Recunoasterea marcajelor;
    • O buna toleranta la efort;
    • Obisnuinta cu diferentele de nivel;
    • Folosirea echipamentului de alpinism etc.

    Totusi, noianul de ”cerinte” nu ar trebui sa puna piedici potentialilor aspiranti. Un bun trekker, obisnuit cu traseele in sezonul cald, care se descurca multumitor pe partiile amenajate, se poate indrepta spre schi alpinism. Si se poate astepta s-o faca in mod onorabil.

    In esenta, practicantii nu trebuie sa exceleze in toate directiile…

    Pot fi schiori de nivel mediu…

    Pot sa nu fie schiori extraordinari sau sa nu aiba un stil de coborare aproape de perfectiune. Aici tehnica are o importanta minora, fiind surclasata de alte exigente, precum capacitatea de a cobori in siguranta oricand, oricum, oriunde, adica:

    • Pe orice panta;
    • Cu orice obstacole;
    • In orice context climatic;
    • Indiferent de starea stratului de zapada;
    • Prin zonele impadurite;
    • Pe rutele ”libere”;
    • Pe portiuni inghetate;
    • In conditii de maxima oboseala etc.

    Nu de putine ori, urcarile pot dura 3-4 ore sau chiar mai multe. Daca la lungimea traseului se adauga si greutatea rucsacului, oboseala devine inevitabila. Uneori, un rucsac poate cantari peste 15 kilograme.

    Este de asteptat apoi ca pe traseul in coborare sa-si faca simtita prezenta starea de epuizare.

    In aceste conditii, stilul nu mai conteaza. Pe segmentele abrupte sunt ”tolerate” inclusiv coborarile in plug, specifice incepatorilor aflati la primele lectii de schi.

    … Dar desavarsiti in privinta drumetiilor

    ”Vechimea” ca excursionisti cu rucsacul in spate este mai mult decat indispensabila. Una dintre conditiile de baza pentru cine vrea sa incerce si sa practice activitatea este sa:

    • Frecventeze cu regularitatea zonele alpine si traseele.
    • Continue aventurile pe toata perioada de primavara-toamna.

    Cateva drumetii lunare, eventual si pe rute cu o dificultate mai ridicata, pot servi ca antrenamente pentru sezonul de iarna. Insa cate o iesire saptamanala nu ajunge. Ideala ar fi completarea cu macar alte 3-4 ore de miscare serioasa pe saptamana.

    Pregatirea fizica poate insemna diverse activitati sportive outdoor si indoor, de la alergare si ciclism, pana la mers rapid, inot si fitness. Printre altele, are ca obiective:

    • Construirea si dezvoltarea musculaturii;
    • Cresterea tolerantei la efort;
    • Amplificarea fortei;
    • Obisnuinta cu excesele.

    Recomandari

    Ar mai fi un sac de idei de abordat, ca de pilda:

    • Tipul de imbracaminte – Ramane valabila regula celor 3 straturi, din care nu poate lipsi lenjeria de corp termoizolanta;
    • Echipamentul tehnic din dotare – In magazinele specializate se gasesc o multime de articole in totalitate dedicate;
    • Pregatirea turelor montane – Apare necesitatea completarii bagajului cu harti, busole si alte accesorii pentru orientare;
    • Pericolele montane – Cel mai important ramane pericolul de avalanse, insa nu sunt excluse nici riscurile de accidentare.

    Foto: www.themountainschool.com

    Tags:

    • Show Comments (0)

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    comment *

    • name *

    • email *

    • website *

    Ads

    You May Also Like